Vrei să vindeci lumea, milioane de oameni te aplaudă şi te adoră… Dar lumea nu se vindecă de toate relele care o bîntuie… Te uiţi în oglindă şi crezi că tu eşti de vină, căci nu eşti ceea ce lume îşi doreşte… Te schimbi atunci… Şi din orhideea neagră devii o margaretă… albă ca toate margaretele… dar in suflet rămîi o orhidee… Şi te lupţi şi ai succes, căci lumea te aplaudă…Dar lumea nu se vindecă… Şi după toate astea rămîne doar cîntecul… Şi dorinţa noastră, a tuturor care mai credem că putem vindeca lumea…

Cu un luptător mai puţin şi milioane de plîngăcioşi care n-au înţeles mesajul:

Este mai bine să fie milioane de margarete care trăiesc şi luptă…şi care vor să vindece lumea decît să moară o orhidee care …a încercat…

Cei care acum plîng, mîine vor uita mesajul…

Oare a murit cu adevărat… Căci mesajul lui trăieşte: HEAL THE WORLD!

http://www.youtube.com/watch?v=6WJrtms8EoQ

Dacă margaretele vor dori mai mult decît lacrimi şi durere…

Anul acesta Rusaliile au fost deosebite în România…

S-a dat pentru prima dată o zi liberă, pentru cei care au un loc de muncă, că cei ce nu au, sunt liberi oricum…

Au fost alegeri europarlamentare şi oamenii s-a dus la vot la fel ca în celalte 26 de ţări, adică mai mult nu…

Însă natura şi-a păstrat cursul normal, independent de alegători şi parlamentari.

Şi nu şi-a luat liber:

Ne-au înflorit primii trandafiri în grădină… Şi au început să înflorească orhideele autohtone…

Şi am am avut ca oaspete o libelulă în curte…

Pe lîngă ea au mai venit la noi două grupuri de iubitori de orhidee, din Germania şi din Belgia, pentru a vedea cum stăm cu orhideele europene…

Sunt sigur că le vor vota la următoarele alegeri pentru Parlamentul European al Orhideelor!

Anul 1978 a fost un an istoric pentru Contele Dracula. Ce s-a întîmplat?

S-a făcut încă un film cu vampiri? S-a deschis vreun muzeu horror care-i să-i poarte numele? S-a mai lansat vreun produs de genul Vodca Dracula, care să se vîndă turiştilor în faţa Castelului de la Bran?

Nicidecum! S-a înregistrat un nou gen în Familia Orchidaceae!

Botanistul Carlyle Luer, în urma unor studii temeinice de taxonomie a ajuns la concluzia că o parte dintre orhideele din genul Masdevallia au caracteristicile necesare pentru a defini noul gen pe care l-a denumit DRACULA.

În prezent sunt 118 „vampiri – vegetali” care populează acest „clan”.

Majoritatea cresc în Ecuador, Columbia şi Panama, pe versanţii munţilor mai înalţi de 1500 de metri.

Unii spun că sunt cele mai urîte orhidee… Gusturile nu se discută…

Da ceea ce este sigur, e că înfăţişarea florilor este cu totul deosebită. Parcă ar fi nişte măşti create de către adevăraţi vizionari, angajaţi pentru a lucra pentru regizorii filmelor de groază.

Şi numele unora este pe măsură : Dracula vampira, Dracula diabola, Dracula exasperata, Dracula chimerae (himera)… şi chiar Vlad Ţepeş

De ce o fi dat Luer acest nume genului devine relativ clar. Deşi nu s-a consemnat nicăieri această trimitere către faimosul personaj al lui Stroker: Dracula, care pentru noi înseamnă „succesul” turismului românesc… Că fără Dracula, de Bran sau Pasul Bârgaului nu auzea nimeni, deşi zona geme frumuseţi printre care şi orhidee autohtone demne de văzut.

Poate că botanistul a avut în vedere şi faptul că florile se deschid la lăsatul întunericului, arătîndu-şi înfăţisarea, precum faimosul conte… Doar că sunt inofensive, însă surprinzătoare şi atrag şi turişti din toată lumea… Dar nu în Carpaţi…

Unde?

Acolo unde orhideele sunt un obiectiv turistic, mai ales dacă sunt native şi protecţia şi cultivarea lor este sprijinită:

de exemplu >>>>>>

………..În Ecuador  la „ferma” Ecuagenera. www.ecuagenera.com

……………..În Panama la „ferma” Finca Dracula www.fincadracula.com

Cînd am intrat în seră m-a izbit un parfum dulceag, ca de vanilie… Domnul Soare, şeful de seră de la „6 Martie” din Zărneşti mi-a arătat de unde vine parfumul: nişte coşuri atîrnate de acoperiş, cu flori incredibile, parcă venite din rai. Mi-a spus că sunt orhidee…

Acestea au fost cuvintele cu care Geo, un „nebun” pasionat de natură, a venit cînd mi-a adus o plăntuţă furată din acea seră.

Era prin 1992, cînd încă sera mai exista, aşa cum mai exista şi sera de unde Domnul Soare a obţinut orhideea de la „6 Martie”…

Era sera lui Boltres. O seră din Cristian, care pe vremuri aproviziona Braşovul cu flori deosebite în perioada interbelică: cyclamen, anthurium, spatiphilium, cactuşi şi chiar orhidee.

M-am bucurat enorm cînd Geo mi-a adus plantuţa aceea, căci de la sera din Cristian pe care o cunoşteam, nu am reuşit nicicum să obţin măcar un mic fragment de plantă.

Totul era păzit de două surori care au crescut alături de florile care trăiau acolo. Aveau codul lor de care nu s-au lepădat niciodată: ceea ce este destinat vînzării este de vînzare, ceeace este zestrea serei nu se dă nimănui!

Aşa că orhideea pe care o „ vînam” a ajuns indirect la mine, prin Geo. Şi am transmis-o prietenului meu Rik Neirynck din Belgia.

Este vorba despre Stanhopea tigrina nigroviolacea …

Nu se ştie cum a ajuns la sera lui Boltres din Cristian, dar din păcate, ştim cum a fost distrusă.

Colectivizarea a înghiţit sera de la Cristian, dar nu i-a distrus patrimoniul. Plantele au rămas netinse şi au supravieţuit, datorită celor două surori care le păzeau cu străşnicie.

Dar pînă la urmă, prin 2000, cînd banul şi-a atins “adevarata voloare”, eficienţa şi-a spus ea cuvîntul: sera a fost vîndută unui „investitor strategic”.

Aşa că totul a fost aruncat la groapa de gunoi şi acum se cultivă salată verde…

Adio valori… Trăiască salata!

Noroc de Geo, căci Stanhopeea lui Boltres din Cristian, furată de el de la „6 Martie”, a înflorit recent în sera lui Rik Neirynck, în Belgia.

http://home.scarlet.be/~hn015545/genusstanhopea.htm

Niciodată nu am putut trece pe lîngă o florărie fără să mă opresc şi să intru. Imediat după 89 erau puţine florării. Atunci era mai uşor …

Florăriile particulare încă nu apăruseră, sau dacă erau cîteva, abia reuşeau să supravieţuiescă: cine cumpăra flori cînd multe alte lucruri de care se ducea lipsă înainte apăruseră în galantare: ţigări Assos, whisky şi vodcă, bere străină, haine second hand, ieftine dar elegante…

Serele de la Codlea şi Sînpetru mai continuau să producă garoafe, gerbere…pe care le găseai în propriile lor florării…total neinteresant

Si mai era una mică, răsărită pe neaşteptate în centrul Braşovului, cu fel de fel de flori la ghiveci.

În 1992, într-o zi de decembrie, căutînd cadouri de Crăciun, umblam de nebun pe Mureşenilor. De la librăria Şt .O. Iosif am ieşit dezamăgit, era ultima sanşă. Privind peste drum, dacă o mai fi vreun magazin, am zărit în vitrina florăriei ceva care părea a fi o orhidee…

ŞI ERA CHIAR O ORHIDEE: Paphiopedilum insigne! O plantă cu două flori superbe într-un ghiveci! Şi era de vînzare! Iată un cadou neaşteptat!

A trecut Crăciunul, a trecut Anul Nou şi eu încă mă mai întrebam ce căuta un Paphipedilum în buricul Braşovului, aşa că am început cercetările: Vînzătoarea ştia doar că a venit şeful şi l-a adus. Şeful era plecat din ţară. La seră nimeni nu ştia mai mult decît să-mi arate o grămadă de alte exemplare, puse într-un loc fără acces pentru străini.

Abia în martie l-am întîlnit pe Feri bácsi, cum îi spun oamenii de la seră.

Şi mi-a povestit istoria orhideei care este şi istoria familiei sale:

Bunicul său, Franz a plecat în Germania pentru a învăţa meseria de grădinar prin 1922.

A ajuns la Erfurt, centru de tradiţie în horticultura europeană. În 1928 s-a întors la Braşov, cu multe cunoştinţe şi speranţe, dar şi cu un Paphiopedilum insigne. A reuşit să ridice o seră şi o afacere din grădinărit. Fiul său, Ferencz a lucrat alături de el şi a moştenit sera şi afacerea, dar şi orhideea adusă de tatăl său. A venit războiul, a venit comunismul cu naţionalizările şi sera a trecut în proprietatea oraşului, cu orhideea familiei cu tot. Ea a trăit nebăgată în seamă, sub mesele unde se cultivau plante pentru rondurile Oraşului Stalin. Ronduri cu verdeaţă pe care se scriau cu flori roşii sloganuri comuniste, care „rîdeau sub soare” şi sub Tîmpa pe care scria Stalin, cu arbori defrişaţi…

Apoi după mulţi-mulţi ani, s-a tras pe străzile oraşului, au murit oameni…

Şi pe urmă fiul lui Ferencz, Francisc, a redevenit, ca moştenitor de drept , noul proprietar al vechii sere, şi noul stăpîn al orhideei.

Acest Pahiopedilum insigne, originar din Nepal, care cine ştie cum a ajuns în Germania…

Dar ştim cum a ajuns în Braşov, cum a supravieţuit unui război, cum a stat ascuns de comunişti, cum de este un veteran nehibridizat, urmaş pur al fraţilor săi din Himalaya.

Sîngele Voinicului, „mîndru la nume şi la port”  este o orhidee însoţită şi ea de cîteva legende frumoase. Şi el este protejat printr-un Decret Regal, emis în 1939. România se pregetea de război, dar s-a putut emite un Decret pentru protecţia unei plante. Poate şi pentru faptul că pe vremea aceea, pe păşunile din jurul Castelului Peleş, Sîngele Voinicului încă mai creştea şi floarea cristalină, de culoarea şi strălucirea rubinului, şleufit în faţete multiple, trebuia ocrotită … Regele avea ochi şi suflet şi pentru flori…

Faţă de ceea ce putem descoperi pe pajiştile din Carpaţii noştri, genul Nigritella, din care face parte Sîngele Voinicului, se găseşte în toată Europa. S-au identificat vreo 14 specii sau subspecii. Variaţia de culori a florii este de-a dreptul incredibilă: de la galben pal, la galben intens, la roz, la roşu intens, ajungînd la bordo intens, aproape negru.

Denumirile varietăţilor sunt ca atare: Nigritella flava, rubra, nigra…

( varietati incredibile pe linkul http://www.grabner-orchideen.com/1_navi/001_000.htm

Fiind o plăntuţă de 15-20 de cm cu floarea cît un degetar, chiar dacă are o culoare roşie, strălucitoare în razele soarelui, poate fi găsită mai greu, căci iarba de pe păşunile montane este deja, pe la mijlocul lunii iunie, o ascunzătoare bună pentru asemenea comori.

De pe traseele bătute cu sîrguinţă de vandalii deghizaţi în turişti, Sîngele Voinicului a dispărut de mult… Dar a rămas încă pitit pe păşuni ascunse, aflate în proprietatea unor ţărani de munte. Adună şi ei cîte un buchet în fiecare an… Dar probabil, ca orice ţăran, o fac cu măsură, căci în „curţile” lor sunt sute de exemplare, an de an.

Merită să vă povestesc două întîmplări care, de la un buchet de Nigritella, m-au condus la descoperirea cîte unui hectar de Sîngele Voinicului.

In ’88 , în drum spre Fundata am oprit la Hanul lui Gheorghiţă, unul dintre puţinele locuri unde puteai găsi Carpaţi de Sfîntu Gheorghe. Pînă să apuc să zic măcar bună ziua, am rămas cu ochii pironiţi pe raftul din spatele tejghelei: într-un ţoi un buchet de Sîngele Voinicului. Am aflat că l-au adus nişte copii care trăiesc într-o căsuţă de peste drum.

Într-adevăr, am găsit sute de exemplare pe păşunea de deasupra căsuţei. Cîţiva ani mai tîrziu pe aceeaşi păşune am făcut inventarul orhideelor cu un grup din Germania: 16 specii!

Acum cîţiva ani, întorcîndu-mă de la Şirnea, ajung din urmă un om cu un buchet imens de bujori de munte (Trolius europeus). Opresc să-l cert pentru că bujorul e ocrotit de lege.

Surpriză: Omul era Viorel, un cunoscut din Rîşnov şi, mai grav: mai avea şi un buchet de Sîngele Voinicului !!!. Pînă să-l cert, mă roagă să-l iau cu mine… Aflu că buchetul l-a cules de pe păşunea mamei sale. Ne întoarcem şi ne convingem de cele spuse: sute de exemplare peste tot! Pe lingă cele 113 de fire pe care deja le avea omul în buchet. Din cauza lui am făcut drumul pînă acasă cu toate gemurile deschise: parcă ne aflam într-o cofetărie care vinde doar prăjituri cu vanilie…

Verificăm locul an de  an şi totul merge bine, doar că bătrîna mamă a lui Viorel a murit şi hectarul de Sîngele Voinicului este scos la vînzare…

A fost odată ca niciodată , cînd în clasele primare existau ore de caligrafie şi de desen… Părinţii se făceau praf căutînd peniţe redis şi peniţe ronde cu care se obţineau superbe siluete de litere pe caietul de caligrafie. Trebuia să ai şi o călimară… trebuia şi o trusă de creioane colorate, pe vremea aceea mai greu de găsit. Dacă erau de la Flaro vîrful se rupea tot timpul, dacă erau chinezeşti deja era bine, dacă erau Hardmuth… Cu ele se colorau morcovii, iepuraşii şi alte imagini banale, din viaţa de zi cu zi a unui copil.

Acum e altfel, peniţele au dispărut cu totul, călimara e un obiect de muzeu. Creioane colorate sunt peste tot, cele mai multe de proastă calitate doar că nu mai sunt de la Flaro…

Cu ele copiii pot colora imagini din pokemon, batman, sau alte trăsnăi care au devenit viaţa “reală” a copiilor, crescuţi de mici în faţa televizorului şi a a monitorului.

Dar iată că viaţa „nouă” a adus şi cîteva lucruri bune pe la noi: din ce ce mai multă lume are acces la orhidee, le pot cumpăra şi se pot bucura de ele, ducîndu-le acasă şi aşezîndu-le pe pervazul unui geam, ca membru de onoare a familiei, care a costat scump… Sau măcar admirîndu-le într-o vitrină de florărie, cum noi, turişti fără bani, căscam gura la orhideele care se găseau prin anii ’80 la Dresda , Praga sau Budapesta… Bineînţeles dacă ajungeam pînă acolo.

De aceea m-am gîndit că alături de micky mouseş…şi orhideele pot fi modele de colorat pentru copii şi am tipărit o carte de colorat cu 24 de orhidee, la fel de spectaculoase ca superman pe cerul de la New York.

Este o carte pentru cei care au „ochi” să vadă tuşeul creionului colorat, făcut de mîna copilului său, cu ochi mari deschişi, spre ceea ce este real…

Faţă de un „mouse” legat cu un cordon gri de un calculator… este… o schimbare: căci aveţi nevoie şi de o ascuţitoare de creioane…

Hibrizii de Oncidium provin din specii originare din America Centrală şi de Sud. Cele mai multe plante care se comercializează sunt variante ale speciei Oncidium varicosum, cu o tijă florală foarte ramificată cu zeci de flori galbene care îţi dau impresia unui stol de fluturi care strălucesc în soare.

Din cauza originii climatice aceste orhidee au nevoie de multă lumină, temperaturi relativ ridicate în cursul zilei, umiditate a aerului şi udare destul de abundentă tot timpul anului.

Îngrijite corespunzător, pot înflori de două ori pe an.

Luna	Ianuarie	Februarie	Martie	Aprilie	Mai	Iunie
Lumina	multa	multa	umbra	umbra	umbra	umbra
Temp.	n:12 z:18	n:12 z:18	n:12 z:18	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20
Udare	2x/sapt	2x/sapt	saptaminal	2x/sapt	3x/sapt	3x/sapt
Vegetatie	dezvoltare	dezvoltare	inflorire	inflorire	dezvoltare	dezvoltare
Luna	Iulie	August	Septembrie	Octombrie	Noiembrie	Decembrie
Lumina	umbra	umbra	umbra	multa	multa	multa
Temp.	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20	n:12 z:18	n:12 z:18
Udare	3x/sapt	3x/sapt	2x/sapt	saptaminal	saptaminal	saptaminal
Vegetatie	dezvoltare	dezvoltare	inflorire	inflorire	inflorire	dezvoltare

Orhideele  din genul Paphiopedilum accesibile în comerţ sunt hibrizi care provin din specii originare din două  zone climato-geografice diferite.

O grupă provine din zonele reci, de munte, în special al  munţilor din sudul Chinei,în special Himalaia , unde temperatura poate coborî la nivele foarte scăzute în timpul iernii. De aceea, condiţiile pe care trebuie să le asigurăm trebuie să fie cît de cît apropiate de cele naturale, deşi prin hibridizare necesităţile plantelor au fost aduse mai aproape de ceea ce poate oferi un apartament. O perioadă de temperatură scăzută de cca 12 grade aduce o şansă pentru înflorire. Este posibil ca  temperaturi prea ridicate din noiembrie pînă în februarie să determine planta să nu înflorească. Am avut şi eu asemenea experienţe…

Elementul care ne poate da o informaţie despre zona provenienţei este floarea, care are un aspect de “ceară”, luciuos, fără perişori. În majoritatea cazurilor este singură floare pe tijă. Un exemplu este Paphiopedilum insigne care creşte în Nepal.

Luna	Ianuarie	Februarie	Martie	Aprilie	Mai	Iunie
Lumina	umbra	umbra	umbra	umbra multa	umbra multa	umbra multa
Temp.	n:12 z:18	n:12 z:18	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14  z:20
Udare	saptaminal	saptaminal	2x/sapt	2x/sapt	3x/sapt	3x/sapt
Vegetatie	inflorire	inflorire	dezvoltare	dezvoltare	dezvoltare	dezvoltare
Luna	Iulie	August	Septembrie	Octombrie	Noiembrie	Decembrie
Lumina	umbra multa	umbra multa	umbra	umbra	umbra	umbra
Temp.	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20	n:12 z:18	n:12 z:18
Udare	3x/sapt	3x/sapt	2x/sapt	2x/sapt	saptaminal	saptaminal
Vegetatie	dezvoltare	dezvoltare	dezvoltare	inflorire	inflorire	inflorire

_____________________________________________________________________

A doua grupă provine din zonele cald-temperate, de exemplu Borneo, unde temperaturile sunt mai ridicate în tot cursul anului, iar o perioadă îndelungată ploile sunt abundente, deci udarea trebuie realizată mult mai des.

Florile acestor hibrizi sunt în general mai “pufoase” cu aspect catifelat si marginile petalelor sunt “împodobite” cu perişori. De obicei pe tijă sunt mai multe flori.

Luna	Ianuarie	Februarie	Martie	Aprilie	Mai	Iunie
Lumina	umbra	umbra	umbra multa	umbra multa	umbra multa	umbra multa
Temp.	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20	n:18 z:22	n:18 z:22	n:18 z:22
Udare	2x/sap	2x/sap	2x/sap	2x/sapt	3x/sapt	3x/sapt
Vegetatie	inflorire	inflorire	dezvoltare	dezvoltare	dezvoltare	dezvoltare
Luna	Iulie	August	Septembrie	Octombrie	Noiembrie	Decembrie
Lumina	umbra multa	umbra multa	umbra multa	umbra multa	umbra	umbra
Temp.	n:18 z:22	n:18 z:22	n:18 z:22	n:14 z:20	n:14 z:20	n:14 z:20
Udare	3x/sapt	3x/sapt	2x/sapt	2x/sapt	2x/sapt	2x/sapt
Vegetatie	dezvoltare	dezvoltare	dezvoltare	inflorire	inflorire	inflorire

În ziua de Unu Mai aveam mici, aveam bere, aveam telemea, dar pe la amiază ne-am trezit că am uitat de roşii… Aşa că m-am repezit la piaţa din Rîşnov să cumpăr rosii româneşti în coajă turcească. Cînd să travesez, pe trecerea de pietoni, că altfel te amendează poliţistul comunitar (iată se poate face şi ordine!), cu cine credeţi că mă întîlnesc? Pe zebră? Cu o SALAMANDRĂ! Nu glumesc! Traversa strada sub ochii îngroziţi ai unui grup de oameni care nu ştiau cu ce animal au de-a face. De cînd cu televiziunile pe cablu au văzut probabil prea multe filme cu monştri… Am dus-o în pădure, unde îi este locul…

Întîmplarea însă este una care ne pune în faţa unor întrebări legate de relaţia noastră cu natura pe care am atacat-o şi am „schimbat”-o cum am vrut…crezînd că ne va fi nouă mai bine…

Natura contra-atacă!

Lupta pentru supravieţuire a animalelor este mai evidentă şi mai vizibilă:

-         Urşii coboară la marginea oraşelor de munte în căutare de hrană…şi li s-a inventat un nume de-a dreptul revoltător de urşi „gunoieri”…

-         Mierle, piţigoi, botgroşi se adăpostesc de ani de zile, peste iarnă, în iedera de pe zidul din curtea mea, unde au linişte şi hrană…

-         Broscuţe se instalează în ochiurile de apă amenajate prin noile grădini „rezidenţiale”,care le oferă un mediu salvator din faţa poluării apelor…

Nici orhideele autohtone nu se lasă, apar pe nişte habitate cu totul neaşteptate…pe spaţiul verde dintr-o intersecţie de autostrăzi din Germania.

În anii ’60 s-a construit racordul unei noi autostrăzi la una deja existentă, formîndu-se turnantele clasice, care delimitează patru zone circulare „trefla de autostradă”. Pantele au fost nivelate cu pămîntul sărac, rezultat din decopertarea zonei. Din motive economice, suprafaţa a fost doar taluzată, nu a fost semănată în mod expres cu gazon şi nu a fost îngrijită prin nici o metodă modernă. În cîţiva ani a început să se dezvolte o vegetaţie apărută spontan, care a fost cosită o dată pe an. În anii ’90 biologul Klaus Brückner a descoperit primele orhidee autohne pe pajiştea din „treflă”. În 2008 existau deja 9 specii, cu o un număr de vreo 1000 de exemplare, printre care: Ophrys apifera, Epipactis helleborine, Cephalanthera damasonium.

Acest areal a devenit în prezent unul din cele mai bogate în privinţa orhideelor pentru zona Stuttgart. Asta după 40 de ani!

Traficul pe autostradă se cifrează la vreo 250.000 de vehicule pe zi, dar nu ai voie să opreşti. Nu se dă cu pesticide sau îngrăşăminte.

Deci autostrada face bine orhideelor!?!

Prin ’86 s-a făcut un experiment fără sens pe Dealul Vulcanului de pe Valea Bîrsei:

S-a ras cu buldozerul un deal întreg de păşune, bineînţeles, cu orhidee cu tot. Nu pentru a face o autostradă ci pentru a semăna iarbă de sudan, „nutreţul miracol al lui ceaşcă”, recomandat de Institutul Naţional al Pajiştilor , culmea, înţesat de biologi, trup şi suflet dedicaţi…Dar, din păcate, nu naturii…

Ploile au spălat tot proiectul-miracol la vale… Abia acum a început să reapară, de la mama natură, pîlcuri de verdeaţă!

Natura contra-atacă…

Pînă autostrada Bucureşti – Braşov va ajunge să treacă pe lîngă Dealul Vulcanului, că pe-acolo-i drumul, vom avea din nou mai mult verde şi aici şi poate chiar şi orhidee…

Pentru că  se pare că autostrada face bine orhideelor !?!

Mai avem de aşteptat doar vreo 20 de ani.

Dar pentru o autostradă de 160 de km şi pentru nişte biete orhidee nu-i mare „telemea”!