Postat de: orchidclub | Mai 23, 2009

Istoria unei familii într-o orhidee

Niciodată nu am putut trece pe lîngă o florărie fără să mă opresc şi să intru. Imediat după 89 erau puţine florării. Atunci era mai uşor …

Florăriile particulare încă nu apăruseră, sau dacă erau cîteva, abia reuşeau să supravieţuiescă: cine cumpăra flori cînd multe alte lucruri de care se ducea lipsă înainte apăruseră în galantare: ţigări Assos, whisky şi vodcă, bere străină, haine second hand, ieftine dar elegante…

Serele de la Codlea şi Sînpetru mai continuau să producă garoafe, gerbere…pe care le găseai în propriile lor florării…total neinteresant

Si mai era una mică, răsărită pe neaşteptate în centrul Braşovului, cu fel de fel de flori la ghiveci.

În 1992, într-o zi de decembrie, căutînd cadouri de Crăciun, umblam de nebun pe Mureşenilor. De la librăria Şt .O. Iosif am ieşit dezamăgit, era ultima sanşă. Privind peste drum, dacă o mai fi vreun magazin, am zărit în vitrina florăriei ceva care părea a fi o orhidee…

ŞI ERA CHIAR O ORHIDEE: Paphiopedilum insigne! O plantă cu două flori superbe într-un ghiveci! Şi era de vînzare! Iată un cadou neaşteptat!

A trecut Crăciunul, a trecut Anul Nou şi eu încă mă mai întrebam ce căuta un Paphipedilum în buricul Braşovului, aşa că am început cercetările: Vînzătoarea ştia doar că a venit şeful şi l-a adus. Şeful era plecat din ţară. La seră nimeni nu ştia mai mult decît să-mi arate o grămadă de alte exemplare, puse într-un loc fără acces pentru străini.

Abia în martie l-am întîlnit pe Feri bácsi, cum îi spun oamenii de la seră.

Şi mi-a povestit istoria orhideei care este şi istoria familiei sale:

Bunicul său, Franz a plecat în Germania pentru a învăţa meseria de grădinar prin 1922.

A ajuns la Erfurt, centru de tradiţie în horticultura europeană. În 1928 s-a întors la Braşov, cu multe cunoştinţe şi speranţe, dar şi cu un Paphiopedilum insigne. A reuşit să ridice o seră şi o afacere din grădinărit. Fiul său, Ferencz a lucrat alături de el şi a moştenit sera şi afacerea, dar şi orhideea adusă de tatăl său. A venit războiul, a venit comunismul cu naţionalizările şi sera a trecut în proprietatea oraşului, cu orhideea familiei cu tot. Ea a trăit nebăgată în seamă, sub mesele unde se cultivau plante pentru rondurile Oraşului Stalin. Ronduri cu verdeaţă pe care se scriau cu flori roşii sloganuri comuniste, care „rîdeau sub soare” şi sub Tîmpa pe care scria Stalin, cu arbori defrişaţi…

Apoi după mulţi-mulţi ani, s-a tras pe străzile oraşului, au murit oameni…

Şi pe urmă fiul lui Ferencz, Francisc, a redevenit, ca moştenitor de drept , noul proprietar al vechii sere, şi noul stăpîn al orhideei.

Acest Pahiopedilum insigne, originar din Nepal, care cine ştie cum a ajuns în Germania…

Dar ştim cum a ajuns în Braşov, cum a supravieţuit unui război, cum a stat ascuns de comunişti, cum de este un veteran nehibridizat, urmaş pur al fraţilor săi din Himalaya.


Responses

  1. Cred ca sunt un titirez si-mi fac rondul de sambata, sper sa nu va fie cu suparare…

    • De loc! Dacă aţi avea şi o părere ar fi şi mai grozav.

  2. superba povestea. putem sa intram in contact cu eroul povestii pentru a face un story in adevarul?

    • Cred ca nu e nici o problema, daca e nevoie pot lua legatura cu Feri bacsi chiar acum


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: