Postat de: orchidclub | Mai 20, 2009

Un hectar de… Sîngele Voinicului

Sîngele Voinicului, „mîndru la nume şi la port”  este o orhidee însoţită şi ea de cîteva legende frumoase. Şi el este protejat printr-un Decret Regal, emis în 1939. România se pregetea de război, dar s-a putut emite un Decret pentru protecţia unei plante. Poate şi pentru faptul că pe vremea aceea, pe păşunile din jurul Castelului Peleş, Sîngele Voinicului încă mai creştea şi floarea cristalină, de culoarea şi strălucirea rubinului, şleufit în faţete multiple, trebuia ocrotită … Regele avea ochi şi suflet şi pentru flori…

Faţă de ceea ce putem descoperi pe pajiştile din Carpaţii noştri, genul Nigritella, din care face parte Sîngele Voinicului, se găseşte în toată Europa. S-au identificat vreo 14 specii sau subspecii. Variaţia de culori a florii este de-a dreptul incredibilă: de la galben pal, la galben intens, la roz, la roşu intens, ajungînd la bordo intens, aproape negru.

Denumirile varietăţilor sunt ca atare: Nigritella flava, rubra, nigra…

( varietati incredibile pe linkul http://www.grabner-orchideen.com/1_navi/001_000.htm

Fiind o plăntuţă de 15-20 de cm cu floarea cît un degetar, chiar dacă are o culoare roşie, strălucitoare în razele soarelui, poate fi găsită mai greu, căci iarba de pe păşunile montane este deja, pe la mijlocul lunii iunie, o ascunzătoare bună pentru asemenea comori.

De pe traseele bătute cu sîrguinţă de vandalii deghizaţi în turişti, Sîngele Voinicului a dispărut de mult… Dar a rămas încă pitit pe păşuni ascunse, aflate în proprietatea unor ţărani de munte. Adună şi ei cîte un buchet în fiecare an… Dar probabil, ca orice ţăran, o fac cu măsură, căci în „curţile” lor sunt sute de exemplare, an de an.

Merită să vă povestesc două întîmplări care, de la un buchet de Nigritella, m-au condus la descoperirea cîte unui hectar de Sîngele Voinicului.

In ’88 , în drum spre Fundata am oprit la Hanul lui Gheorghiţă, unul dintre puţinele locuri unde puteai găsi Carpaţi de Sfîntu Gheorghe. Pînă să apuc să zic măcar bună ziua, am rămas cu ochii pironiţi pe raftul din spatele tejghelei: într-un ţoi un buchet de Sîngele Voinicului. Am aflat că l-au adus nişte copii care trăiesc într-o căsuţă de peste drum.

Într-adevăr, am găsit sute de exemplare pe păşunea de deasupra căsuţei. Cîţiva ani mai tîrziu pe aceeaşi păşune am făcut inventarul orhideelor cu un grup din Germania: 16 specii!

Acum cîţiva ani, întorcîndu-mă de la Şirnea, ajung din urmă un om cu un buchet imens de bujori de munte (Trolius europeus). Opresc să-l cert pentru că bujorul e ocrotit de lege.

Surpriză: Omul era Viorel, un cunoscut din Rîşnov şi, mai grav: mai avea şi un buchet de Sîngele Voinicului !!!. Pînă să-l cert, mă roagă să-l iau cu mine… Aflu că buchetul l-a cules de pe păşunea mamei sale. Ne întoarcem şi ne convingem de cele spuse: sute de exemplare peste tot! Pe lingă cele 113 de fire pe care deja le avea omul în buchet. Din cauza lui am făcut drumul pînă acasă cu toate gemurile deschise: parcă ne aflam într-o cofetărie care vinde doar prăjituri cu vanilie…

Verificăm locul an de  an şi totul merge bine, doar că bătrîna mamă a lui Viorel a murit şi hectarul de Sîngele Voinicului este scos la vînzare…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: