Postat de: orchidclub | Martie 20, 2009

Orhidee care deceptionează sexual… insectele

Destul de des mi se pune întrebarea:

Am o orhidee în floare, aş putea s-o înmulţesc dacă face seminţe?

Ei bine, probabil şi orhideele şi-au pus această întrebare cîndva, cu milioane de ani în urmă…

Au „privit” în jurul lor şi au „văzut” că aproape toate plantele superioare au adoptat un sistem de înmulţire bazat pe seminţe, în care se găseste hrană acumulată, cu grijă, în cotiledoane, pentru embrionul care va asigura perpetuarea speciei.

Probabil că nu li s-a părut de loc interesant şi au ales un mod incredibil de a se opune provocărilor :

au renunţat cu totul la aceste rezerve de hrană, dar produc milioane de seminţe.

O păstaie de fasole conţine pînă la 10 – 15 seminţe. Cu aceste boabe poate supravieţui şi un om, la nevoie, o zi două. O păstaie de orhidee conţine milioane de seminţe, de fapt embrioni, pur şi simplu, de dimensiuni micronice, dar fără hrană pentru aceştia. Ele se răspindesc pe arii imense, chiar de sute de kilometri, şi nu au hrană nici măcar pentru o zi, după ce încolţesc.

Este incredibil ca o fiinţă care nu poate „gîndi” să se bazeze pe o altă fiinţă care îi va hrăni „copilul”, pînă ce acesta va deveni matur.

Totuşi, acest lucru se întîmplă an de an cu fiecare specie de orhidee care trăieşte în natură. Purtate de vînt, seminţele ajung pe sol şi cu o probabilitate de poate sub 1 % întîlnesc o ciupercă, cu care, după încolţire, stabilesc o relaţie de simbioză numită micorrhyza. Ciuperca, datorită propriei biosinteze, produce substanţele nutritive necesare protocornului de orhidee, si o va dadaci pînă la maturitate.

Această descoperire a fost făcută abia la sfârţitul secolului 19 de către biologul francez Noel Bernard. Prima reusită de a menţine în viaţă seminţele încolţite pe un substrat, artificial creat, i se datorează americanului Knudson.

Aventura seminţelor de orchidee este în sine impresionantă, dar pentru a ajunge să producă seminţe, unele specii au inventat un scenariu de-a dreptul diabolic: înşală în mod „premeditat” anumite insecte, atrăgîndu-le pentru a fi polenizate.

În jurul unei tufe de iasomie roiesc zeci de albine atrase de parfumul intens şi de nectarul abundent al florilor. Acest mod de a atrage polenizatorii, care ar fi ei, muşte, albine, viespi sau fluturi, este în general la îndemîna tuturor florilor.

Unele specii de orhidee au considerat că acest mod de aş atrage agentul lor secret este prea vulgar şi neinteresant pentru ele. Cele din genul Ophrys , vreo 80 de specii din zona Mediteraneană au ales diferite insecte şi le-au copiat imaginea pe labelul florii. Aproape că nu există păianjen sau albină în biotopurile unde cresc specii de Ophrys care să nu aibă o sosie vegetală. Noi ca privitori ai spectacolului naturii suntem fermecaţi de frumuseţea bijuteriilor ascunse între stîncile şi ierburile din Cipru, Creta sau Rhodos. In martie – aprilie toate insulele din Mediterana sunt invadate de iubitori de orhidee veniţi de la mii de kilometri pentru a se bucura de festivalul oferit de natură.

Nu acelaşi lucru se întîmplă cu insectele copiate de orhidee. Adică sunt fermecate, dar deloc bucuroase. De mii de ani nu sunt în stare să-şi dea seama că au pierdut nu numai drepturile de autor pentru imagine, dar şi asupra feromonilor proprii. Hormonii sexuali ai insectelor respective au fost copiaţi ca şi compoziţie şi sunt sintetizaţi de aceste orhidee atît de fidel, încît masculii, în loc să-şi găsească perechea, dau peste o floare de orhidee. În loc să rezolve procrearea propriei specii, polenizează plantă după plantă cu polenul luat de pe altă plantă.

Nu este păcălită o dată ci poate şi de zeci de ori într-o căutare permanentă a propriei perechi.

Frauda realizată de aceste specii de Ophrys este atît de cruntă, încît ele nu sintetizează decît feromoni şi atît. Au renunţat la orice miros detectabil de noi, nu au parfum, nu au nectar, sunt dedicate cu totul acestei înşelătorii hormonale.

Specia Ophrys sphegodes a ajuns la o culme a perfecţiunii, produce un hormon care se compune din nu mai puţin de 14 substanţe organice sofisticate, aceleaşi cu ale albinei Andrena nigroaenea, care o vizitează şi o polenizează de cine ştie cîte mii sau sute de mii de ani, crezînd că şi-a găsit perechea. Echipa de chimisti la Chanel este, cum s-ar zice, nimeni, pe lîngă un Ophrys care înfloreşte pe insula Rhodos şi nu a făcut studii de Haute Couture in parfumuri.

Biologii au găsit o denumire amuzantă acestui proces fenomenal: „ polenizare prin decepţie sexuală”.

La urmatoarea adresa se pot vedea 2768 de fotografii cu 270 de specii de Ophrys:

http://www.ophrys.be/

Iar la adresa:

http://fliiby.com/file/128743/qqsmuekdkc.html

biologul David Attanborough ne arata pe viu cum insectele, pacalite polenizeaza un Ophrys care creteşte pe o insulă din marea Egee

Fotografiile au fost făcute de prietenii mei Sretko Milanovici (1; 2) în Parcul Naţional Porţile de Fier şi de Rick Burian (3; 4; 5; 6) în Cipru


Responses

  1. fantastic !!!! orhideele mele sunt o minune si nu incetez sa ma minunez, sa ma bucur si sa indragesc aceste creaturi magnifice. dar cat de putin stim despre ele !
    va multumesc pentru aceste informatii de nepretuit, pentru imaginile pe care putini dintre noi avem sansa sa le vedem pe ” viu „, pentru faptul ca impartasiti cu noi misterele lumii in care traiesc.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: